ziua mondiala a spiritualului

O idee pe care am abordat-o si in Punta si in alte posturi din Svoboda este drama profunda a omului modern, din care se nasc, cred eu, toate celelalte; si anume depersonalizarea, dez-individualizarea lui. Lipsirea lui de idealuri, convingeri si asumari proprii; si de actiuni pe cont propriu.

Meng Zi, un celebru filosof confucian afirma ca oamenii "actioneaza si nu stiu ce fac; isi au deprinderile lor si nu stiu de ce; parcurg calea intregii lor vieti si totusi nu-si cunosc drumul; asa sunt ei, oamenii gloatei". Aceeasi idee, reluata de Marin Preda (cine altul ?) in romanul Intrusul este ca majoritatea oamenilor nu-si traiesc viata, ci viata ii traieste pe ei.

Ca oameni suntem, si am fost dintotdeauna, prinsi intr-un amalgam de lucruri pe care "trebuie" sa le facem; sunt acele lucruri care "ne traiesc"; iar "trebuie" este legat de material: de munca, de casa, de relatii, de curatenie, de plati, etc. Materialismul, realismul, ca fundamente unice ale gandirii si ale preocuparilor, tampesc si eutanasiaza omul din om. Salvarea este in spiritual, spiritul dand o dimensiune obiectiva si individuala a vietii fiecaruia. Pentru ca in spiritual intelegem si traim fiecare in felul nostru, ne gasim incantarea, visele, bucuriile sau din contra melancoliile, intr-un mod nealterat si neinfluentat.

Militez pentru o zi a spiritualului in lume. Sau macar in Romania. Sau macar de 1 Decembrie, in loc de parade cu blindate si lansatoare de rachete, sa avem traditia unei ore de "introspectie nationala individuala", in care fiecare dintre noi sa faca ceva care nu aduce nici un folos material, lui sau societatii.

Pentru mine, printre altele, spiritualitate inseamna sa citesc filosofie, sa citesc poezie, sa-i citesc cuiva poezie, sa fac dragoste, sa cant, sa scriu pe blog. Pentru tine ce inseamna?

---
btw, cred ca Tudor Chirila, prin imperfectiunea vocii lui, a dublat valoarea melodiei

o scrisoare de prea departe

"mi-a scris dintr-o camaruta
din Chisinau.
mi-a spus ca ia lectii de
dans.
ca se trezeste la 5
si dactilografiaza poeme
sau picteaza
si cand simte ca-i vine sa
planga
are o banca preferata pentru
asta
pe malul raului.

cartea ei de Cantece
o sa apara la
toamna.

nu stiam ce sa-i raspund
dar i-am spus sa aiba grija
la dintii stricati si
la amantii rusi.

i-am pus fotografia langa radio
sprijinita de difuzor
si se misca
de parc-ar fi fost vie.

am tot stat si-am privit-o
cat mi-am fumat
ultimile 5 tigari.

apoi m-am
bagat in pat."

orbirea

Elias Canetti este un autor bulgar ale carui randuri te provoaca sa le citesti... si sa le recitesti (de 12 ori, asa cum spune un personaj de-al sau) pana cand intelesul, profunzimea si conciziunea lor te incanta. Imi aminteste de Hesse, dar scrierea lui are o inertie mai mare, intr-un mod placut.

Peter Kien, un alt personaj al sau, alege orbirea voluntara ca mecanism de lupta impotriva lucrurilor care-i intuneca viata; esse percipi, a fi inseamna a fi perceput, iar ceea ce nu este perceput nu exista.

"Orbirea este o arma impotriva timpului si spatiului; existenta noastra - o singuratica, imensa orbire, cu exceptia putinului pe care il aflam prin simturile noastre modeste - modeste atat in esenta, cat si ca raza de actiune. Principiul care domneste in cosmos este orbirea. Ea prilejuieste o concomitenta a lucrurilor, care ar fi imposibila daca ele s-ar vedea reciproc. Ea permite curmarea brusca a timpului atunci cand nu-l mai poti infrunta. Caci, de pilda, ce altceva sunt sporii persistenti decat fragmente de viata ce se invaluiesc in orbire pana la revocarea acesteia? Nu exista decat un singur mijloc pentru a scapa de timpul care este o curgere continua: faptul de a nu-l vedea din cand in cand il farama in fragmentele pe care i le cunoastem."

sanz

Individul asta compune si canta extraordinar.

Profund, frumos insinuant, asimetric.



"...

Even if people say it, I don't want to hear it,
There is no greater fear than that which you feel when you don't feel anything anymore,
You see it as so simple, oh love,
But it's just that the simpler you see it, the more difficult it seems to me.

...

To the first person that doesn't want to judge me
I plan to give caresses that I've been saving,
I don't ask for everything to always turn out well for me
But, it's just that I'm tired of losing you without even wanting to.

...

I can tell you what it's like inside a flame
I can tell you how heavy a fire is
and the fact that to love in solitude is like a well with no end
where not even God exists, where truth doesn't exist.

It is all so relative, why we are here for,
We don't know, but, love, give me blood to live,
At least you already knew, at least I never told you
That things were not as they seemed."

femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli

"Dragostea pe care ţi-o port astazi
face din mine un bărbat aproape frumos.
Mă gândesc până la orizont
şi chiar
izbutesc să mă gândesc până la soare.

Esti atât de subţire, şi coama neagră
ţi-o lasi fluturată, pe umeri.
Când vorbesti, glasul tău ucide fantome
şi bătaia inimii mele îţi dă ocol
ca o planetă ce-ntârzie... "

adaptare dupa Nichita Stanescu

Melodia povestitta

of love ...

with Pablo Neruda and David Gray



I do not love you as if you were salt-rose, or topaz,
or the arrow of carnations the fire shoots off:
I love you as certain dark things are to be loved,
secretly, between the shadow and the soul.

I love you as the plant that never blooms
but carries within itself the light of hidden flowers,
and thanks to your love a certain solid fragrance,
risen from the earth, lives darkly in my body.

I love you without knowing how, or when, or from where,
I love you straightforwardly, without complexities or pride:
so I love you because I know no other way
but this, in which there is no I or you
so intimate that your hand upon my chest is my hand
so intimate that when you fall asleep it is my eyes that close.


and the original in spanish, better by nature:

No te amo como si fueras rosa de sal, topacio
o flecha de claveles que propagan en fuego:
te amo como se aman ciertas cosas oscuras,
secretamente, entre la sombra y el alma.

Te amo como la planta que no florece y lleva
dentro de sí, escondida, la luz de aquellas flores,
y gracias a tu amor vive oscuro en mi cuerpo
el apretado aroma que ascendió de la tierra.

Te amo sin saber cómo, ni cuándo, ni de dónde,
te amo directamente sin problemas ni orgullo:
así te amo porque no sé amar de otra manera,
Sino así de este modo en que no soy ni eres,
tan cerca que tu mano sobre mi pecho es mía,
tan cerca que se cierran tus ojos con mi sueno.

to Araxelle Eden

I've heard this life is overrated but I hope that it gets better as we go ;-).

Just listen to the song, it's so much better.




"Several hours have made me older
Since the last time that I saw your pretty face
A thousand thoughts have made me colder
And I don't think I can look at this the same
And all the miles that separate
Disappear now when I'm dreaming of your face


I'm here without you baby
But you're still on my lonely mind
I think about you baby
And I dream about you all the time
I'm here without you baby
But you're still with me in my dreams
And tonight it's only you and me


Everything I know, and anywhere I go
It gets hard but it won't take away my love
And when the last one falls
When it's all said and done
It gets hard but it won't take away my love"

pablo neruda

Zaboviti o clipa pe versurile lui. Merita. "Don't let your lifelines go..."

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim..."

Pragmatic as zice, pentru un poet...

By the way... Lui Pablo Neruda i-a fost acordat Premiul Nobel pentru poezie, pentru ca mai tarziu sa fie numit de Gabriel Garcia Marquez "cel mai mare poet al secolului 20 in toate limbile".

Multumesc Alexandrei si Monicai; prin intermediul lor am aflat de el.

pendulare

Ma intreb daca speranta este un lucru bun sau unul rau.

Sigur, bun si rau sunt doi termeni relativi, dar totusi... Daca in ciuda faptului ca adeseori suntem "moralizati" ca vedem doar partea goala a paharului, in "problema" sperantei suntem obisnuiti sa vedem in mod eronat doar partea plina a paharului? Adica, de cate ori am sperat ca valoarea si contributia noastra in munca va fi marcata corespunzator, sau ca o relatie se va indrepta la un moment dat spre ceea ce ne dorim, sau ca cineva ne va accepta odata si odata asa cum suntem de fapt, sau ca, in fine, vom intelege? De cate ori am inghitit in sec si am luat-o de la capat in speranta ca "de data asta" lucrurile vor fi diferite... doar pentru a descoperi inca o data ca NU? Cata viata si cata caldura sufleteasca si cata energie si cat timp am fi putut economisit alminteri?

Unde este atunci ajutorul acestei sperante, unanim acceptate ca un lucru pozitiv, unicul dar de bun augur iesit din cutia Pandorei? Cu cat mai usoara sau mai grea este viata in prezenta ei? Oare nu ar fi fost mai simplu ca acceptarea sa fie o valoare omniprezenta, menita sa obiectivizeze relatia dintre ajutorul necesar si actiunile noastre viitoare?

Interesant un bilant...

... cei saraci cu duhul

Deunazi o prietena m-a chestionat asupra ceea ce cred eu despre sintagma "fericiti cei saraci cu duhul"; daca cred ca este vorba despre cei mai putin luminati, etc.



Nu, nu cred ca este vorba despre prosti, asta e sigur, cel putin pentru mine. Mai departe, interesant ar fi de aflat daca sunt sau nu fericiti, chestiune asupra careia oscilez.

In opinia mea cel "sarac cu duhul" este un rebel; rebel in sensul descris mai jos:

"Rebelul este omul ce nu reactioneaza impotriva societatii, care intelege tot jocul sau si doar se retrage in el. Devine irelevant pentru el. Nu este impotriva societatii. Si asta este frumusetea cu rebeliunea: este libertate. Revolutionarii nu sunt liberi. Se lupta constant cu ceva - cum pot fi liberi? Reactioneaza mereu importiva unui lucru - cum poate exista libertate in reactiune?

Libertate inseamna intelegere. Omul a inteles jocul si vazand ca in acest fel sufletul sau este impiedicat sa creasca (omului nu-i este permis sa fie el insusi) pur si simplu se retrage, fara a avea nici macar o cicatrice pe suflet. Iarta si uita, si nu se mai agata deloc de societate, in numele iubirii sau in numele urii. Societatea a disparut pur si simplu pentru rebel. El poate trai in lume sau poate trai in afara lumii, dar nu apartine de ea; este un outsider."

Eu cred ca "saracie cu duhul" inseamna acceptare, inseamna detasare.

mitul lui Sisif

Cu ocazia zilei de nastere a unui mare prieten personal, am visat ca inotam, alaturi de el intr-o sticla uriasa de "Grants". Pentru a seca lichidul spirtos in care ne era dat sa murim, il beam pe nerasuflate, cu inghitituri seci si precise.

Lichidul scadea vertiginos, vazand cu ochii. Insa un demon nevazut avea grija sa umple din nou sticla, si iarasi eram nevoiti sa o luam de la capat.


La multi ani Liviu.

breathless

"I want something
That's purer than the water
Like we were

It's not there now
Ineloquence and anger
Are all we have

Like Saturn's rings
An icy loop around me
Too hard to hold

Lash out first
At all the things we don't like
Or understand

The answer phone
The lonely sound of your voice
Frozen in time

I only need
The compass that you gave me
To guide me on


And it's beginning to get to me
That I know more of the stars and sea
Than I do of what's in your head
Barely touching in our cold bed
It's so thrilling but also wrong
You don't have to prove that you are so strong
'Cause I can carry you on my back
After our enemies attack


We need to feel breathless with love
And not collapse under its weight
I'm gasping for the air to fill
My lungs with everything I've lost"

Gary Lightbody

eu cred ca ...

Melodie oarecum anonima ca un mesaj simplu, clar si profund; ideea de libertate, gandire aerisita si pozitiva:

"I believe the sun should never set upon an argument

I believe we place our happiness in other people's hands

I believe that junk food tastes so good because it's bad for you

I believe your parents did the best job they knew how to do

I believe that beauty magazines promote low self esteem

I believe I'm loved when I'm completely by myself alone

I believe in Karma what you give is what you get returned

I believe you can't appreciate real love until you've been burned

I believe the grass is no more greener on the other side

I believe you don't know what you've got until you say goodbye

I believe you can't control or choose your sexuality

I believe that trust is more important than monogamy

I believe your most attractive features are your heart and soul

I believe that family is worth more than money or gold

I believe the struggle for financial freedom is unfair

I believe the only ones who disagree are millionaires

I believe forgiveness is the key to your unhappiness

I believe that wedded bliss negates the need to be undressed

I believe that God does not endorse TV evangelists

I believe in love surviving death into eternity"

Savage Garden
Affirmation

decolectivizare

"Colectivul este o idee periculoasa.

In numele colectivului, individul, realul, a fost mereu sacrificat. Natiunile au sacrificat indivizii in numele tarii lor - si "natiune" este doar un cuvant. Liniile pe care le-ai desenat pe harta nu sunt nicaieri pe pamant. Fac parte doar din jocul tau. Aceste linii pe care le-ai desenat pe harta au avut drept consecinta multi morti - oameni adevarati ce au murit pentru linii imaginare.

Nu exista nici un motiv pentru ca aceasta colectivitate sa existe macar: indivizii sunt de ajuns. Si daca indivizii au libertate, sunt liberi din punct de vedere psihic, spiritual, atunci colectivul va fi, in mod firesc, liber spiritual."

Osho
Libertatea

acrobat

"Daca as putea,

as aduce intreaga lume in agonie,

pentru a realiza

o purificare din radacini a vietii;

as pune flacari arzatoare si insinuante

la aceste radacini, nu pentru a le distruge,

ci pentru a le da alta seva si alta caldura.

Focul pe care l-as pune eu acestei lumi

n-ar aduce ruine,

ci o transfigurare cosmica, esentiala."

Emil Cioran

Pe culmile disperarii

implant

"pe peron dintr-o data capul mi-e scrum

trenul ti-a smuls chipul ca pe maseaua singura sanatoasa

cu care marunteam dimineti mucegaite ierni

pietroase

nu mai pot sa diger, sufletul mi-l torn in patratele

si-l dau la congelator pentru un timp doar al tau

... "

Daniela Popa

Romania Literara