orbirea

Elias Canetti este un autor bulgar ale carui randuri te provoaca sa le citesti... si sa le recitesti (de 12 ori, asa cum spune un personaj de-al sau) pana cand intelesul, profunzimea si conciziunea lor te incanta. Imi aminteste de Hesse, dar scrierea lui are o inertie mai mare, intr-un mod placut.

Peter Kien, un alt personaj al sau, alege orbirea voluntara ca mecanism de lupta impotriva lucrurilor care-i intuneca viata; esse percipi, a fi inseamna a fi perceput, iar ceea ce nu este perceput nu exista.

"Orbirea este o arma impotriva timpului si spatiului; existenta noastra - o singuratica, imensa orbire, cu exceptia putinului pe care il aflam prin simturile noastre modeste - modeste atat in esenta, cat si ca raza de actiune. Principiul care domneste in cosmos este orbirea. Ea prilejuieste o concomitenta a lucrurilor, care ar fi imposibila daca ele s-ar vedea reciproc. Ea permite curmarea brusca a timpului atunci cand nu-l mai poti infrunta. Caci, de pilda, ce altceva sunt sporii persistenti decat fragmente de viata ce se invaluiesc in orbire pana la revocarea acesteia? Nu exista decat un singur mijloc pentru a scapa de timpul care este o curgere continua: faptul de a nu-l vedea din cand in cand il farama in fragmentele pe care i le cunoastem."