orbirea

Elias Canetti este un autor bulgar ale carui randuri te provoaca sa le citesti... si sa le recitesti (de 12 ori, asa cum spune un personaj de-al sau) pana cand intelesul, profunzimea si conciziunea lor te incanta. Imi aminteste de Hesse, dar scrierea lui are o inertie mai mare, intr-un mod placut.

Peter Kien, un alt personaj al sau, alege orbirea voluntara ca mecanism de lupta impotriva lucrurilor care-i intuneca viata; esse percipi, a fi inseamna a fi perceput, iar ceea ce nu este perceput nu exista.

"Orbirea este o arma impotriva timpului si spatiului; existenta noastra - o singuratica, imensa orbire, cu exceptia putinului pe care il aflam prin simturile noastre modeste - modeste atat in esenta, cat si ca raza de actiune. Principiul care domneste in cosmos este orbirea. Ea prilejuieste o concomitenta a lucrurilor, care ar fi imposibila daca ele s-ar vedea reciproc. Ea permite curmarea brusca a timpului atunci cand nu-l mai poti infrunta. Caci, de pilda, ce altceva sunt sporii persistenti decat fragmente de viata ce se invaluiesc in orbire pana la revocarea acesteia? Nu exista decat un singur mijloc pentru a scapa de timpul care este o curgere continua: faptul de a nu-l vedea din cand in cand il farama in fragmentele pe care i le cunoastem."

sanz

Individul asta compune si canta extraordinar.

Profund, frumos insinuant, asimetric.



"...

Even if people say it, I don't want to hear it,
There is no greater fear than that which you feel when you don't feel anything anymore,
You see it as so simple, oh love,
But it's just that the simpler you see it, the more difficult it seems to me.

...

To the first person that doesn't want to judge me
I plan to give caresses that I've been saving,
I don't ask for everything to always turn out well for me
But, it's just that I'm tired of losing you without even wanting to.

...

I can tell you what it's like inside a flame
I can tell you how heavy a fire is
and the fact that to love in solitude is like a well with no end
where not even God exists, where truth doesn't exist.

It is all so relative, why we are here for,
We don't know, but, love, give me blood to live,
At least you already knew, at least I never told you
That things were not as they seemed."

femeia este o mancare pentru zei, gatita de diavoli

"Dragostea pe care ţi-o port astazi
face din mine un bărbat aproape frumos.
Mă gândesc până la orizont
şi chiar
izbutesc să mă gândesc până la soare.

Esti atât de subţire, şi coama neagră
ţi-o lasi fluturată, pe umeri.
Când vorbesti, glasul tău ucide fantome
şi bătaia inimii mele îţi dă ocol
ca o planetă ce-ntârzie... "

adaptare dupa Nichita Stanescu

Melodia povestitta