Thursday, December 3, 2009

ziua mondiala a spiritualului








O idee pe care am abordat-o si in Punta si in alte posturi din Svoboda este drama profunda a omului modern, din care se nasc, cred eu, toate celelalte; si anume depersonalizarea, dez-individualizarea lui. Lipsirea lui de idealuri, convingeri si asumari proprii; si de actiuni pe cont propriu.

Meng Zi, un celebru filosof confucian afirma ca oamenii "actioneaza si nu stiu ce fac; isi au deprinderile lor si nu stiu de ce; parcurg calea intregii lor vieti si totusi nu-si cunosc drumul; asa sunt ei, oamenii gloatei". Aceeasi idee, reluata de Marin Preda
(cine altul ?) in romanul Intrusul este ca majoritatea oamenilor nu-si traiesc viata, ci viata ii traieste pe ei.

Ca oameni suntem, si am fost dintotdeauna, prinsi intr-un amalgam de lucruri pe care "trebuie" sa le facem; sunt acele lucruri care "ne traiesc"; iar "trebuie" este legat de material: de munca, de casa, de relatii, de curatenie, de plati, etc. Materialismul, realismul, ca fundamente unice ale gandirii si ale preocuparilor, tampesc si eutanasiaza omul din om. Salvarea este in spiritual, spiritul dand o dimensiune obiectiva si individuala a vietii fiecaruia. Pentru ca in spiritual intelegem si traim fiecare in felul nostru, ne gasim incantarea, visele, bucuriile sau din contra melancoliile, intr-un mod nealterat si neinfluentat.

Militez pentru o zi a spiritualului in lume. Sau macar in Romania. Sau macar de 1 Decembrie, in loc de parade cu blindate si lansatoare de rachete, sa avem traditia unei ore de "introspectie nationala individuala", in care fiecare dintre noi sa faca ceva care nu aduce nici un folos material, lui sau societatii.


Pentru mine, printre altele, spiritualitate inseamna sa citesc filosofie, sa citesc poezie, sa-i citesc cuiva poezie, sa fac dragoste, sa cant, sa scriu pe blog. Pentru tine ce inseamna?

---
btw, cred ca Tudor Chirila, prin imperfectiunea vocii lui, a dublat valoarea melodiei

15 comments:

Florian said...

Dragule, oricit de "populista" (pentru ca se poarta in aceasta perioada termenul)este propunerea ta, am de facut un amendament esential. Spiritualitatea nu este un eveniment. Nu este si nu trebuie celebrat precum ziua nationala, de exemplu. Sprititualitatea este un mod de viata, un mod de gindire si simtire permanent. In niciun caz nu e ca o gripa, o ai o zi, doua, trei, o saptamina, dar intr-un final iti trece si iti reiei traiul linistit in ignoranta. Deasemenea nu cred ca esxita short cu-turi in procesuld e spiritualizare. Nu poti alege calea usoara, placuta si mai la indemina in acest proces.
Spiritualitatea se educa. Nu cred ca omul, prin definitie, este o fiinta spirituala. Aceasta este o caracteristica pe care omul si-o cultiva singur, sau ii este indusa de societate, de semeni si de invatatori.
Puterea exemplului, iata calea spiritualitatii si a spiritualizarii maselor. Nu mici si bere :)

cu umilinta,

Florian

magda said...

De acord cu Florian :)
Pentru mine, spiritualitatea este ceva ce se practica si se sarbatoreste in fiecare clipa pentru ca asta inseamna pana la urma, sa traiesti in prezent - AICI si ACUM. Mai inseamna si un angajament de a fi sincer cu tine insuti si dedicat a-ti urma destinul prin alinierea scopului personal cu cel al universului. A fi si a face se completeaza nu se concureaza ;)

Florian said...

place la Florian, cind Florian are dreptate :)

Anonymous said...

Misto postul si ideea. Eu nu-mi gaseam timp pentru spirit si mi-am facut o zi pentru asta... (m-a frapat ca ai avut aceeasi idee).

Si dupa postul tau am recitit Eminescu:
"
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
"
si apoi o reteta
"...si deasupra se pune din nou Smantana"

si m-am intors (pe partea cealalta) la viata care ma traieste pe mine in loc sa o traiesc eu.

Dan Giusca

Doru Blidarus said...

@Anonymous (Dan):
Ma surprinde si pe mine sincronicitatea :-). Cat despre Eminescu ce sa zic... cu riscul de a fi patetic as zice ca nu-mi dau seama cum dracu' de l-am uitat cu totul.

Doru Blidarus said...

@Florian & @Magda:
De mare acord cu voi. Cu atat mai mult cu cat sintagma cu "ziua mondiala..." era mai degraba o retorica, nu esenta postului.
O intrebare am insa pentru voi (in spiritul unui bun prieten de-al meu): "Ce anume va impiedica sa acceptati pe langa nevoia permanenta de spiritualitate si celebrarea ei intr-o anumita zi?".

iar pentru @Flo as mai avea una :-):
"Inteleg ca pentru tine a fi spiritual inseamna a merge pe o cale 'ne-usoara','ne-placuta','ne-la indemana'?".

Anonymous said...

Spiritualitatea umana are neplacuta proprietate de a fi imorala, inconsecventa, "usoara". Dar dintre toate, cel mai rau e ca este individuala. Nu vom reusi nicicum sa impartim aceasta bogatie numita "spirit"... si asta pentru ca interiorul buzunarului nu este interesant... singurul lucru care intereseaza este ceea ce scoti din el. Unii sunt mai bogati altii mai saraci dar pe toti ii stapaneste raza lunii si geniul mortii.
Hai ca m-am dat inteligent acum :).
Dan

Anonymous said...

Wish I could be dancing now
In the arms of the girl I love
Mary Bradley waits at home
She's been waiting two years long

Tripura Sundari said...

Pentru fiinţa umană care a atins starea de desăvârşire spirituală, contopită plenar şi în eternitate cu Absoluta Conştiinţă, orice act de percepţie, fie de natură interioară, fie de natură exterioară, este conştientizat la nivel macrocosmic. Privind lucrurile din această perspectivă, diferenţa dintre modul în care percepe un înţelept eliberat realitatea înconjurătoare şi cel în care se raportează la existenţă o fiinţă umană obişnuită limitată şi supusă ignoranţei, reprezintă pasul uriaş pe care trebuie să-l facă aspirantul care ţinteşte către eliberarea spirituală supremă.

Mara said...

Toate aceste lucruri le-aţi spus despre frumuseţe,
Dar, de fapt, nu aţi vorbit despre ea, ci doar despre dorinţele voastre neîmplinite,
Iar frumuseţea nu-i o dorinţă, ci un extaz,
Ea nu-i gura însetată, nici mâna care cere,
Ea nu are chipul pe care aţi dori să-l vedeţi, nici vorba pe care aţi dori s-o ascultaţi.
Ci, mai degrabă, este chipul pe care-l vedeţi chiar dacă închideţi ochii sau cântecul pe care-l auziţi chiar dacă vă astupaţi urechile.

Florian said...

hai ca acu' mie imi vina sa scriu si sa rid - Afara ploua! :)
Craciun Fericit, si mai lasati-o cu atita filozofie, bucurativa de Craciun, iata ce frumos ploua afara :)
acelasi F

Anonymous said...

“O parte din om se conjuga cu verbul "a avea", cealalta parte se conjuga cu verbul "a fi"; important este ca partea lui "a fi" sa fie macar egala cu cea a lui "avea". Cei pentru care "a fi" atârna mai mult decât "a avea" sunt cei care traiesc pentru a sti, pentru a afla, ceilalti sunt robii obiectelor, robi strict ai materiei. Orizontul lor este marginit de obiecte ca de-un parapet. Ei sufera de o incurabila orbire spirituala.”


“Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.”

Ileana Vulpescu, “Arta conversatiei"

cineva de departe said...

“We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience” – Pierre Teilhard de Chardin

cineva de departe said...

“In fiecare seara
Strang de prin vecini
Toate scaunele disponibile
Si le citese versuri.

Scaunele sunt foarte receptive
La poezie,
Daca stii cum sa le asezi.

De aceea
Eu ma emotionez,
Si timp de cateva ore
Le povestesc
Ce frumos a murit sufletul meu
Peste zi.

Intalnirile noastre
Sunt de obicei sobre,
Fara entuziasme
De prisos.

In orice caz,
Inseamna ca fiecare
Ne-am facut datoria,
Si putem merge
Mai departe.”

Marin Sorescu, “Capriciu”

cineva de departe said...

Pentru mine, acum, spiritualitate inseamna “acasa”.

Recunosc ca am oscilat daca sa-l numesc “primul acasa”- si mi-am dat seama ca n-as face decat sa zidesc granite in sufletul meu nomad. Desi invizibile, la trecerea mea s-ar surpa peste mine insami.

Nu este suficient ca traim déjà intr-o lume plina de bariere fizice, materiale sau imateriale, culturale, emotionale si sociale?
Si ca o parte considerabila din timpul nostru, ni-l ocupam concentrati sa gasim cea mai scurta cale de a le depasi?

Calatorim prin viata, straduindu-ne sa traversam frontiera dupa frontiera, lasandu-ne amagiti de un nou zid, intr-un labirint care se regenereaza…

Cred ca spiritualitatea nu se explica, ci se simte.

Si fiecare intalnire cu “ea” aduce o perspectiva noua asupra trairilor noastre.

Daca ar fi sa incerc o definire personala a spiritualitatii, as spune ca spiritualitatea este un caleidoscop prin care sufletul se lasa uimit asimetric de viata.

Insa, inevitabil, ar insemna ca as limita spiritualitatea, transformadu-ma din nomad in… granicer.