Thursday, August 19, 2010
we practice right for the wrong reasons
Suntem mai interesati de relatie decat de iubire. Nu iubim pentru ca vrem sa iubim ci pentru ca vrem o relatie. Iubirea ajunge un precursor al relatiei. Stim cu certitudine daca suntem intr-o relatie dar nu stim la fel de sigur ca iubim sau suntem iubiti.
Am inventat reguli care sa protejam relatia (monogamia, casatoria, etc.). Nu avem aceeasi grija de a proteja iubirea, de a nu o lasa sa dispara in luciditatea si pragmatismul relatiei. In diverse moduri sacrificam iubirea (sau in lipsa ei pe noi) pentru relatie.
Avem si argumentul suprem: le confundam. Desi:
relatia este ceva pe care-l stii ,
iar iubirea este ceva pe care-l simti.
relatia este o promisiune,
iar iubirea este o alegere.
relatia este respectuoasa si calculata,
iar iubirea este calda si spontana.
relatia este un bilant,
iar iubirea este un risc.
Cand iubirea dispare, nu ne intrebam daca am practicat ceva corect (iubirea) pentru un motiv gresit (relatia in absenta ei).
Nu sustin iubirea in absenta relatiei ci sustin relatia in prezenta iubirii. Iubirea este fundamentul; iubirea nu inseamna respect, acceptare si colaborare. Nu, asta inseamna o relatie, una normala. In lipsa acestora nu poti avea o relatie.
Iubirea inseamna daruire, dorinta, pasiune, vise, caldura, prezenta.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
7 comments:
in plus de ce ai scris as adauga umorul: ingredientul unei relatii pline de iubire si pentru asta uite o dedicatie :)
http://www.youtube.com/watch?v=BRDBvKGc1fE
Vorbesti din experienta?
"Nu sustin iubirea in absenta relatiei ci sustin relatia in prezenta iubirii."
Frumos spus. Doru, nu am stiut niciodata ca ai o latura atat de sensibila.
Ma gasesc uneori intrebandu-ma daca iubirea pura exista si rezista sau daca este o utopie. Si exclud aici iubirea materna sau paterna.
Inteleg si am simtit cum ceea ce am considerat a fi iubire se naste, creste, se transforma, devine mai puternica si paradoxal, mai vulnerabila.
Cand “viata ne traieste pe noi”, factori mondeni erodeaza incet dar sigur iubirea. Musca din ea cate putin in fiecare zi. Stiu, imi vei putea spune ca nu depinde decat de cei implicati in iubire sa impiedice acest curs.
Ce faci insa cand cineva te musca de suflet, dupa ce tu l-ai mangaiat pe al lui? Si desi tanar, te simti batran ca sa mai poti schimba ceva?
Incepi sa te intrebi daca relatia este mai longeviva decat iubirea …si daca are sens sa “te lasi trait” asa.
Cat despre raspunsul vesel al Magdei – cu replica lui Frank Sinatra: “Love and marriage, love and marriage/Go together like a horse and carriage/This, I tell you brother/You can’t have one without the other”.
Desi ritmul melodiei te poate usor binedispune, versurile transmit un alt mesaj, nu-i asa?: iubirea este “calul” iar relatia este “trasura”. Desi dinamismul “calului” activeaza “trasura“ (care altfel ar fi statica), in acelasi timp “trasura” nu da “calului” libertate deplina de miscare; calul este inhamat la trasura.
Cineva de departe
shhh...
http://www.youtube.com/watch?v=Iijklrtljnw
@Anonymous: Imi pare rau...
Oare se poate cu adevarat ajunge la a cunoaste o liniste sufleteasca atat de profunda, incat tristetea realitatii sa fie cuprinsa si consumata in intregime intr-un cantec?
Oare odata cantecul terminat, s-ar mai naste vreodata altceva in afara de liniste ca sa umple golul ramas?
Poate doar umbre de ganduri fantomatice…
http://www.youtube.com/watch?v=nk5uf9hva6M
"It's strange how the human mind swings back and forth, from one extreme to another. Does truth lie at some point of the pendulum's swing, at a point where it never rests, not in the dull perpendicular mean where it dangles in the end like a windless flag, but at an angle, nearer one extreme than another? If only a miracle could stop the pendulum at an angle of sixty degrees, one would believe the truth was there.”
Graham Greene
Post a Comment